Municipiul Ramnicu Valcea

Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, este plasat de-a lungul râului Olt, la o altitudine de 440 m.

Râmnicu Vâlcea se ridică pe locul unde, cu milenii de ani in urmă, existau aşezări umane ordonate. Vestigiile arheologice descoperite până în prezent dau cu aproximaţie ca dată a construcţiilor de aici perioada neolitică şi epoca bronzului. De asemenea, mai pot fi intâlnite la tot pasul semne ale unor construcţii din epoca daco-romană, atestând continuitatea unei vieţi urbane din negura vremurilor si până in prezent. La inceputul Evului Mediu, Râmnicul era deja constituit ca o cetate importantă, folosind din plin avantajul de a fi amplasat pe un drum comercial cunoscut.

Pitoresc şi plin de farmec. Aşa se dezvăluie Vâlcea călătorului abia sosit în acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu cu munţi, podişuri şi dealuri, depresiuni şi văi de o neasemuită frumuseţe.

Valea Oltului, străjuită de păduri seculare, este de departe cea mai spectaculoasă şi cea mai atractivă zonă. Pe lângă pitoresc, însă, judeţul este renumit şi prin bogaţia miraculoaselor ape tămăduitoare, care situează staţiunile sale balneare alături de celebrele staţiuni de renume european: Baden-Baden, Karlovy-Vary, Aix les Bains. De secole, apele minerale de la Călimaneşti- Căciulata, de la Govora şi Olăneşti fac adevărate minuni în tratarea unor afecţiuni. Atracţiile judeţului Vâlcea sunt mari şi numeroase.

Prezentarea judeţului Vâlcea

Localizarea judeţului Vâlcea
Judeţul Vâlcea se află în partea central-sudică a României.
Se întinde de-a lungul bazinului mijlociu al râului Olt, fiind înconjurat de Munţii Cozia la est şi culmea central-nordică a Munţilor Căpăţânii în vest.
Judeţul are o suprafaţă de 5,765 km 2- 2.4% din suprafaţa totală a ţării şi o populaţie de 413.570 locuitori .

Clima judeţului este temperat-continentă, cu slabe influenţe mediteraneene.

Reşedinţa judeţului este municipiul Râmnicu Vâlcea, situat la confluenţa râurilor Olt şi Olăneşti, la poalele dealurilor Capela, Petrişor şi Cetăţuia.
Structura administrativă

Două municipii: Râmnicu Vâlcea şi Drăgăşani;
Nouă oraşe: Horezu, Băile Olăneşti, Băile Govora, Călimăneşti, Ocnele Mari,Brezoi, Bălceşti, Băbeni, Berbeşti;
78 comune .

Prezentare generală

Judeţul se bucură de o geografie variată, de la dealuri şi munţi la văi, ceea ce îl transformă într-un microcosmos al ţării.
Aproximativ jumătate din teritoriul său este acoperit de păduri de stejar, fag, conifere sau altă vegetaţe forestieră. în partea nordică, munţii reprezintă peisajul dominant, cu înălţimi de peste 2,200 metri.
Judeţul Vâlcea ascunde numeroase resurse minerale, inclusiv petrol, gaze naturale, sare, precum şi ape minerale recunoscute pentru proprietăţile lor curative folosite în: afecţiuni ale aparatului digestiv, diabet, gută, afecţiuni ale aparatului renal, afecţiuni dermatologice, afecţiuni reumatismale.

Potenţial turistic

Alături de peisagistica pitorească, judeţul Vâlcea este binecuvântat cu o abundenţă de monumente istorice şi ecleziastice, ceea ce îl transformă în a doua destinaţie turistică a ţării din punct de vedere al popularităţii sale.
Bogăţiile judeţului sunt, de asemenea, reprezentate de sursele de ape curative şi miracolele naturale, a căror prezenţă a încurajat dezvoltarea staţiunilor balneoclimaterice.
Bogăţiile judeţului Vâlcea reprezintă un potenţial
considerabil care fortifică latura competitivă a regiunii.
Forţa de muncă înalt calificată;
Atractivitate din punct de vedere turistic ;
Infrastructură eficientă ;
Dinamism al locaţiei economice;
Peisaj cultural .
Administraţia publică locală
Autorităţile locale sunt constituite în concordanţă cu Legea Administraţiei publice şi Legea alegerilor locale.
Din punct de vedere al stucturii administrative:
41 judeţe
2 800 comune, 280 oraşe şi 86 municipii.
Consiliul Judeţean are un rol coordonator şi este direct ales de populaţia judeţului. Membri consiliilor judeţene aleg un Preşedinte şi doi vicepreşedinţi.
La nivel local, primarii şi consilierii locali sunt aleşi prin vot direct, secret şi universal.
Responsabilităţile locale includ:
Aprobarea programelor de dezvoltare socială şi economică;
Stabilirea taxelor şi impozitelor locale;
Servicii sociale şi administrarea pieţelor;
Dezvoltare urbană şi planificarea utilizării terenurilor;
Protecţia mediului înconjurător
Primarul conduce administraţia locală şi reprezintă autoritatea locală în relaţiile acesteia cu celelalte instituţii. Primarul este asistat de unul sau doi viceprimari, iar Primarul General al Bucureştiului este ajutat de patru viceprimari.
Guvernul numeşte un Prefect în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, cu rolul de reprezentant si coordonator al activităţii ministerelor la nivelul judeţelor. Prefectul poate acţiona în judecată autorităţile locale pentru decizii considerate ilegale. Prefectura are un grup de specialităţi si o structură şi sarcini stabilite de guvern.

Populaţia

Aproximativ 60% din populaţie aparţine grupurilor de populaţie activă (15-59 ani pentru bărbaţi şi 15-54 ani pentru femei).
Numărul populaţiei: 413.570
Din care:
161.755 în zonele urbane;
251.815 în zonele rurale. Evoluţia populaţiei în perioada 1966-2002

Infrastructura

Judeţul Vâlcea deţine:
- 164 km de căi ferate,
- 2.167 km de drumuri
din care 550 km de drumuri naţionale.
Există 7 drumuri naţionale care traversează judeţul. Cel mai important este Drumul European 81, care leagă judeţul Vâlcea cu judeţele Sibiu şi Argeş.
Drumurile judeţului măsoară 1.677 km şi au 389 de poduri, cu o lungime totală de 10.135 m.
Zăcăminte de gaze naturale:

9 localităţi, cu o reţea de distribuţie de 259,2 km.
Surse de apă potabilă:
78 localităţi, dintre care 9 oraşe;
lungimea totală a reţelei de distribuţie: 563,9 km;
o sursă regională de apă potabilă de la Brădişor (52km), care poate fi extinsă până la Drăgăşani, încă 56 de Km.

Industria

Profilul industrial al judeţului este în principal bazat:
-industria chimică
-industria alimentară
-exploatarea cărbunelui, petrolului şi sării
-prelucrarea lemnului
-industria uşoară
-industria textilă
Agricultura

Total teren arabil: 80,348 ha
Deţinute de sectorul privat: 79,398 ha
Total producţie agricolă:
Cereale: 207,075 tone
Legume (total): 114,080 tone
Plante uleioase: 1,077 tone
Cartofi: 53,143 tone
Furaje: 491.949 tone
Pomicultura şi viticultura
Numărul pomilor fructiferi: 4,544,394
Din care:
pruni 3,096,547
meri 1,126,986
peri 84,682
Producţia totală de fructe: 45,534 tone
Din care sectorul privat: 42,351 tone
Vii (total suprafaţă): 4,094 ha
Producţia totală de struguri : 229,893 tone

Educaţia

Numrul total al elevilor: 80384
Din care :
-şcoala primară: 45475
-grădiniţă: 12451
-liceu: 14029
-licee de artă: 4405
-universitate: 2738
Număr total profesori: 5403
Din care:
-educatori: 344
-învăţători: 347
-gimnaziu: 164
-liceu: 27
-profesori de arte: 3
-universităţi particulare: 3
Proiecte internaţionale implementate
Programul Phare pentru Reabilitatarea Infrastructurii Afectate de Inundaţii în 1997
6 proiecte în judeţul Vâlcea
Valoare: 1,436,000 ECU
Fondul Phare pentru Modernizarea Administraţiei Publice Locale
Proiect: "Centru de informare pentru cetăţeni şi sistem informatic integrat pentru Consiliul Judeţean Vâlcea şi 16 de municipalităţi"
Valoare: 28.540 Euro
Credit garantat de Guvernul României pentru realizarea sistemelor de alimentare cu apă în zonele rurale - 38 proiecte în zonele rurale
Valoare: 11,742,000 USD
Phare 2001 - Coeziune Economică şi socială - Schema de investiţii în servicii sociale"
" Centrul Social Pilot Drăgăşani"
Valoare: 142.210 Euro
Proiecte internaţionale in curs de implementare
Programul Phare 2004 - 2006, Coeziune economică şi socială - Dezvoltarea infrastructurii regionale
Proiect:"Centrul de convenţii şi expoziţii Nord - Oltenia "
Valoare: 7.467.000 euro, din care Phare: 5.000.000 euro, Fondul naţional: 1.667.000 euro
Proiect: " Dezvoltarea integrată a staţiunii balneare Băile Olăneşti"
Valoare: 3.369.358 euro, din care Phare: 2.271.790 euro, Fondul naţional: 757.263 euro
Programul Phare 2002 - Fondul de modernizare pentru dezvoltarea administraţiei la nivel local
16 proiecte pentru dezvoltarea administraţei la nivel local în localităţile judeţului Vâlcea: Rm. Vâlcea, Drăgaşani, Călimăneşti, Horezu, Dragoeşti, Făuresti, Frânceşti, Galicea, Glăvile, Grădistea, Lădeşti, Măciuca, Orleşti, Popesti, Stoileşti, Şirineasa.
Valoare: 280 124 Euro
Phare Ro/2003/005-551.01.02 Acces la educa¦ie pentru grupurile dezavantajate "To?i diferi?i to?i egali " - Acces la educaţie pentru grupurile dezavantajate din judeţul Vâlcea.
Valoare : 525.551 Euro, din care fonduri Phare:494.681 Euro
ISPA - "Managementul integrat al deşeurilor în Municipiul Rm.Vâlcea - Depozit ecologic Feţeni"
Valoare: 18.200.000 Euro, din care fonduri ISPA: 11.040.000 Euro, Bugetul de stat : 2.500.000 Euro
ISPA - Reabilitarea sistemului de alimentare cu apă , a sistemului de canalizare şi a staţiilor de tratare a apelor reziduale în Rm. Vâlcea.
Valoare: 31.500.000 Euro, din care fonduri ISPA: 23.625.000 Euro
Proiecte recomandate pentru a fi finanţate de Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională
" Reabilitarea şi dezvoltarea infrastructurii generale şi turistice în zona cultural istorică a depresiunii Horezu"
Valoare: 3.998.511 Euro, din care Phare: 2.698.883 Euro, Fondul naţional: 899.628 euro
" Reabilitarea infrastructurii turistice în staţiunea balneară Băile Govora".
Valoare: 2.927.894 euro, din care Phare 1.952.170 euro, Fondul naţional : 650.724 euro
"CALIMANEŞTI 2007 - dezvoltarea infrastructurii turistice în staţiunea balneară Călimăneşti - Căciulata"
Valoare: 1.848.290 din care Phare :1.386.217,5 euro, Fondul naţional: 462.072,5 euro
"Ocolirea Municipiului Drăgăşani pe drumul naţional de la Craiova la Vâlcea"
Valoare: 3.951.053 euro, din care Phare : 2.666.961 euro, Fondul naţional : 888.986 euro
" Parcul Zăvoi - Centrul de recreere şi agrement ".Valoare: 2.374.449, din care Phare 1.780.837 euro, Fondul naţional : 593.612 euro
Proiecte propuse

Sistem zonal de colectare şi depozitare a deşeurilor în localităţile : Brezoi, Sineşti, Roesti, Galicea, Măciuca, Bălceşti.
Valoare estimativă: 4 220 000 Euro
Managementul integrat al deşeurilor în municipiul Drăgăşani (un nou depozit ecologic, colectare selectivă a deşeurilor etc.)
Valoare estimativă: 17 784 000 Euro
Sistem zonal de alimentare cu apă şi canalizare . Reabilitarea reţelei de apă şi canalizare, a staţiilor de epurare a apei uzate şi extinderea lor în judeţul Valcea.
Valoare estimativă: 144 200 000 Euro Experienta internaţională
Programul de Cooperare între Flandra şi România
Project: Centrul de Afaceri Ramnicu Valcea - Flandra (parteneriat între Consiliul Local Râmnicu Valcea , Consiliul Judeţean Vâlcea şi Camera de Comerţ a judeţului Vâlcea)
Valoare: 22.9 million BEF
Programul de Cooperare între Flandra şi România
Project: Valorificarea potenţialului turistic în judeţul Vâlcea
Valoare: 110,000 Euro
Programul de Cooperare Danez - Român în domeniul protecţiei mediului
Project "Extinderea sistemului de alimentare cu apă Râmnicu Vâlcea - Drăgăşani"
Valoare: - Faza I: 181,000 USD
- Faza II: 1,500,000 USD
Banca Mondială prin Fondul Român de Dezvoltare Social
5 proiecte pentru modernizarea infrastructurii de transport în zonele rurale sărace
2 Proiecte generatoare de venituri pentru comunităţile sărace
Valoare: 288 . 000 USD
Banca Europeană pentru Investiţii
8 projects pentru reabilitarea infrastructurii (reabilitarea drumurilor şi amenajarea albiilor râurilor)
Valoare: 1.637.000 USD
Program de cooperare al Guvernului Austriac
Proiect: Utilizarea energiei geotermale în oraşul Călimăneşti
Valoare: 1.000.000 USD

Municipiul Râmnicu Vâlcea, cu o populaţie de 115.000 de locuitori, este amplasat într-o zonă depresionară, la confluenţa dintre Olt şi Olăneşti. Prima atestare a localitaţii se realizează în 1388, în timpul lui Mircea cel Bătrân, voievod care are aici o curte domnească, ale cărei ruine se pot vedea şi în prezent. Oraş domnesc, menţionat ca atare de Mihai Viteazul şi Matei Basarab, Râmnicu Vâlcea a fost şi un important centru ecleziastic, odată cu infiinţarea Episcopiei Râmnicului. Aici a fost hirotonisit ca episcop de către Constantin Brâncoveanu, Antim Ivireanul, care a tipărit unele dintre cele mai importante cărţi ale culturii române. Actualul imn al României, cu o muzică creata de Anton Pann pe versurile lui Andrei Mureşanu, a fost intonat pentru prima dată în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea in 1848. Un alt moment important din istoria oraşului este reprezentat de primul congres al Ligii Culturale din România Mare, congres prezidat de istoricul Nicolae Iorga. Printre cele mai cunoscute personalităţi râmnicene se numară criticul literar Nicolae Manolescu, filosoful Gabriel Liiceanu si actorul Dem Rădulescu. Cele mai reprezentative obiective turistice din Vâlcea sunt: casa memorială Anton Pann, Muzeul de Istorie, Muzeul Satului şi biserica Cetăţuia.
Alături de milenara creaţie populară, numeroase monumente istorice şi de artă din cuprinsul Vâlcii atestă că pe aceste meleaguri s-a închegat si s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor o tradiţie culturală care a cultivat sentimentul demnităţii nationale, al permanenţei si unităţii poporului român, al dragostei pentru cultură.

Creşterea rolului culturii in Valcea s-a manifestat prin funcţionarea, încă din secolul al XIV-lea a unor adevarate şcoli cu profil artistic - miniaturişti, copişti, zugravi, sculptorii in lemn şi piatră , olari - la Cozia, Bistriţa, Râmnic şi apoi la Hurez.

Vâlcea a dat literaturii romane unul dintre valoroşii scriitori ai perioadei interbelice - Gib Mihăescu, originar din Dragăşani. În perioada dintre cele două războaie mondiale debutează poeţii Dragoş Vrânceanu şi Ada Orleanu. Gabriel Liiceanu scriitor, filozof şi militant anticomunist, născut in 1942, la Râmnicu-Vâlcea.
Nicolae Manolescu -critic literar de autoritate contemporană, născut la Râmnicu-Vâlcea

Generoasa natură a dat plaiurilor vâlcene "cu amândouă mâinile din toate frumuseţile şi din toate comorile cu care-i înzestrată Ţara Românească"
( Alexandru Vlahuţă - "România pitorească") .

Toată Valea Oltului, această mare cetate ocrotitoare a Românilor în zile de primejdie, este plină de amintiri istorice. Nu e zidire veche, ruină, movilă de pământ, de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz.

La Mănăstirea Cozia îşi doarme somnul de veci Mircea Voievod. Mihai Viteazul îşi convoacă aici pentru ultima dată colaboratorii hotărând asupra modalitaţii de a continua lupta. La Govora Matei Basarab asează tipografia care avea să aducă prin cărţile tipărite în limba română o adevărată renaştere culturală a Ţării Româneşti; aici s-au acoperit de glorie pandurii lui Tudor Vladimirescu împotriva armatelor otomane; aici a vibrat pentru prima dată, sub bagheta lui Anton Pann, imnul "Desteaptă-te române".

Ţinuturile mirifice, de basm si de legendă, cu un pitoresc fărî seamăn cu care este înzestrat judeţul Vâlcea, au favorizat dezvoltarea turismului, prin punerea in valoare a acestui tezaur de nepreţuit.

Zona montană, reprezentând 1/3 din suprafaţa judeţului, oferă atractii formidabile : chei, cascade, pesteri, peste 80 de trasee marcate si intretinute, posibilitatea practicarii alpinismului, schiului, pescuitului si vanatorii sportive. Turismul montan beneficiaza de conditii deosebite de cazare si petrecere a vacantelor in statiunile de acum celebre, Voineasa si Vidra.

In cadrul grupei montane Parang - Cindrel se înscrie pitoreasca Vale a Lotrului, aflată între Munţii Lotrului (2244 m) şi Munţii Latoriţei (2.063m). Se impun privirii peisaje alpine deosebite: forme glaciare sălbatice, asemănătoare cu cele din Alpi, defileul şi cataractele Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obârşiei Lotrului, lacurile de la Galbenu si Petrimanu.

Armonia teritoriului, priveliştile de o rară frumuseţe din defileele Oltului, Lotrului, Lotrişorului şi Bistriţei, salba de lacuri de acumulare, dintre care nu putem să nu amintim Brădişorul şi Vidra, pârtiile de schi şi traseele turistice, toate la un loc fac ca turistul să se simta bine şi să revina în aceste locuri.

Zona montană a judeţului Vâlcea cuprinde de fapt patru perimetre oarecum distincte :
- Staţiunile de pe Valea Lotrului, respectiv Voineasa, Vidra, Obârşia Lotrului
- Ţara Loviştei din stânga Oltului, pe culoarul Curtea de Argeş, Suici, Perişani, Câineni, Parcul Naţional Cozia, Zona Munţilor Căpăţânii
Fiecare dintre aceste patru perimetre are probleme specifice care pot fi însă rezolvate pe termen mediu, astfel încât resursele turistice naturale şi antropice de care dispun să poată fi puse în valoare prin activităţi de turism.

Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, este plasat de-a lungul râului Olt, la o altitudine de 440m.
Râmnicu Vâlcea se ridică pe locul unde, cu milenii de ani in urmă, existau aşezări umane ordonate. Vestigiile arheologice descoperite până în prezent dau cu aproximaţie ca dată a construcţiilor de aici perioada neolitică şi epoca bronzului. De asemenea, mai pot fi întâlnite la tot pasul semne ale unor construcţii din epoca daco-romană, atestând continuitatea unei vieţi urbane din negura vremurilor şi până în prezent. La începutul Evului Mediu, Râmnicul era deja constituit ca o cetate importantă, folosind din plin avantajul de a fi amplasat pe un drum comercial cunoscut.

Râmnicul a devenit un important centru cultural sub domniile lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. Prima "moară de hârtie" din Ţara Românească şi prima tiparniţă au fost realizate la Mănăstirea Govora în 1705. La scurt timp dupa aceea, cunoscutul cărturar Antim Ivireanul a adus la Râmnic o nouă tipografie care va face din cartea de Râmnic o marcă de prestigiu în Ţările Române. Datorită acestui fapt marele istoric Nicolae Iorga obişnuia să numească Râmnicul drept capitala tiparului românesc. La 29 iulie 1848, pe locul actualului Parc Zăvoi, în cadrul unei manifestaţii similare cu Adunarea de la Izlaz, râmnicienii intonează pentru prima dată într-un cadru oficial, cântecul "Deşteaptă-te Române !", cel care este în prezent Imnul de Stat al României. Astăzi, Râmnicu Vâlcea este un oraş de 125.000 locuitori, aflat în plină dezvoltare, încercând să îmbine dezvoltarea modernă cu protejarea monumentelor şi spaţiilor istorice.
Pitoresc şi plin de farmec. Aşa se dezvăluie Vâlcea călătorului abia sosit în acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu cu munţi, podişuri şi dealuri,depresiuni şi văi de o neasamuită frumuseţe.
Valea Oltului, străjuită de păduri seculare, este de departe cea mai spectaculoasă şi cea mai atractivă zonă. Pe lângă pitoresc,însă, judeţul este renumit şi prin bogaţia miraculoaselor ape tămăduitoare, care situează staţiunile sale balneare alături de celebrele staţiuni de renume european: Baden-Baden, Karlovy-Vary, Aix les Bains. De secole, apele minerale de la Călimăneşti- Căciulata, de la Govora şi Olăneşti fac adevarate minuni în tratarea unor afecţiuni. Atracţiile judeţului Vâlcea sunt mari şi numeroase.

Primele atestări documentare ale judeţului Vâlcea

Meleagurile '' vâlcilor '' se află dintr'începuturi pe malurile ''râului de aur'' , la hotarul dintre ' legendă şi mit .
Vâlcea este cel mai vechi judeţ al Unirii Româneşti , menţionat documentar încă de la 8 ianuarie 1392 , a cărui denumire s-a păstrat neschimbată până în prezent. Totuşi , obârşia judeţului este mult mai veche decât momentul atestării sale scrise, deoarece , înainte de a fi pomenit în scris , ţinutul trebuie să fi avut o îndelungată viaţă socială şi economică anterioară.
Încă la 1200 , în "Cronica Nibelungilor" , apare un duce pe nume Râmunc din ţara valahilor ; asemănarea de nume cu Râmnicul fiind surprinzătoare.
În "Diploma cavalerilor Ioaniţi" apar menţionate voievodatele lui Litovoi (pe Jiu) şi Seneslau (pe Argeş) precum şi cnezatele lui Farcaş - în Vâlcea - şi Ioan , la vărsarea Oltului în Dunăre. Cnezatul lui Farcaş (farcaş - lup în limba maghiară), ce cuprindea tot bazinul Oltului mijlociu , nu era altceva decât continuatorul vechiului ţinut al vâlcilor (lupii getici), şi aceasta la puţin timp după marea invazie mongolă de la 1241. Existenţa cnezatului lui Farcaş , la mijlocul veacului al XIII-lea , pe cursul mijlociu al Oltului se leagă şi de alte date ce vin să întărească teza continuităţii "vâlcilor" pe aceste meleaguri.
Catagrafia franciscă în limba latină de la 1731 menţionează faptul că Biserica din Râmnic a fost ridicată în anul 6812 de la facerea lumii (adică la 1304).
Reşedinţa episcopală de la Râmnic îşi are începuturile în secolul al XIV-lea , fiind atestată documentar în anul 1503.
Istoria ei este grandioasă , presărată fiind cu numele ilustre ale păstorilor acestui popor ortodox de limbă latină. S-au scris cărţi despre ei şi despre realizările lor. S-a vorbit cu îndreptăţire despre "Veacul de aur al Râmnicului ", despre primele tipărituri de carte românească , despre Antim Ivireanul şi epoca sa , despre Damaschin, Chesarie sau Filaret , toţi episcopi ai Râmnicului, toţi truditori întru propăşirea culturală şi spirituală a neamului.
La Posada, după unii cercetători la Perişani-Pripoare , între 9-12 noiembrie 1330 oastea lui Basarab I înfrânge pe cavalerii regelui maghiar Carol Robert de Anjou.
De numele lui Mircea cel Bătrân se leagă atestarea documentară a Râmnicului - ca oraş domnesc (4 septembrie 1389) , ridicarea pe malul Oltului , la nord de Călimăneşti a mănăstirii Cozia. Soluţia constructivă pentru Biserica mare , care poartă hramul "Sf.Treime", - planul triconic - face din Cozia un monument "cheie" pentru întreaga arhitectură mănăstirescă din spaţiul nord-dunărean.

Mănăstirea Hurezi

ctitorie a domnitorului martir Constantin Brâncoveanu este înscrisă din 1994 , împreună cu celelalte biserici şi schituri din complexul mănăstirii Hurezi , în Lista Monumentelor Istorice UNESCO, mai ales pentru valoarea "stilului brâncovenesc" considerat primul stil autohton românesc.

Locuitorii satelor vâlcene participă la marile evenimente ale istoriei anilor 1821,1848,1859,1877.
Revolu¦ia de la 1848 a descătuşat toate energiile revoluţionare ale poporului pentru libertate socială şi naţională. La 29 iulie 1848 , în parcul Zăvoi are loc sfinţirea steagului revoluţionar şi depunerea jurământului pe noua Constituţie cu care prilej , pentru prima dată în ţară , se intonează imnul revolu¦ionar "Deşteaptă-te române", sub bagheta lui Anton Pann.
Prin trecutul lui plin de glorie , prin jertfa atâtor fii ai săi pe altarul luptei pentru libertate şi neatârnare , pentru independenţă şi unitate naţională , prin aportul dat culturii naţionale ca păstrător al celor mai scumpe comori ale neamului , limba, credinţa şi legea strămoşească , judeţul Vâlcea merită a fi considerat drept una din cele mai preţioase nestemate din "lada de zestre" a neamului românesc.

Sursa : Corneliu Tamaş - ”Vâlcea turistică”, „Judeţul Vâlcea şi Prefecţii”
GEOGRAFIE ÎN STATISTICI

Judeţul Vâlcea este situat în partea central-sudică a României fiind intersectat de paralela de 45- latitudine nordică şi de meridianul de 24 longitudine estică .
Judeţul Vâlcea se învecinează cu judeţele:
-Sibiu şi Alba la nord
- Dolj la sud
- Olt la sud la est
- Gorj şi Hunedoara la vest
- Argeş la est
Judeţul Vâlcea are un relief variat ce se desfăşoară în trepte : la nord se înalţă Munţii Făgăraşului şi Lotrului care împreună cu Munţii Căpăţânii şi Coziei închid Depresiunea Loviştei. Urmează spre sud o treaptă mai joasă corespunzătoare zonei subcarpatice , dominată de dealuri prelungi şi Podişul Getic.
Altitudinile munţilor coboară de la peste 2.400 m( Vf.Ciortea -2.426 m din Munţii Făgăraşului) la 1.600 m (Vf.Cozia -1.668 m , din Muntii Coziei). Subcarpatii Olteniei si Podişul Getic au altitudini între 400-800 m. Cea mai sudică formă de relief este Platforma Olteţului, dincolo de care începe Câmpia Română (judetul Dolj).
Municipiul Râmnicu Vâlcea, capitala judetului Vâlcea, are altitudinea medie de 250 m, iar staţiunea montană Voineasa are altitudine medie de 650 m.

Reţeaua hidrografică este foarte bogată, fiind distribuită uniform pe toată suprafaţa judeţului. Oltul, unul dintre cele mai mari râuri din România, strabate judeţul Vâlcea pe o lungime de 130 km, de la nord la sud , adunând apele a numeroşi aflueţi , dintre care cei mai importanţi sunt: Lotrul, Olăneşti, Topologul, Olteţul, Luncavăţul, Bistriţa. Debitul bogat al acestora a permis dezvoltarea unei puternice retele hidrografice. Principalele lacuri de acumulare create prin vastele lucrări de amenajare hidroenergetică sunt:

- Vidra 340 mil.m3 apa
- Băbeni 78,3 mil.m3 apa
- Zăvideni 63 mil.m3 apa
Dintre cele 17 hidrocentrale din amenajarea Olt-Lotru, cea mai mare putere instalată o are hidrocentrala Ciunget din Munţii Lotrului (510 MW) si cea mai mică putere instalată o are hidrocentrala Malaia (18 MW) din aval de Ciunget .

Clima judeţului este temperat continentală , caracterul ei fiind pus în evidenţă de valorile elementelor climaterice care urmăresc îndeaproape etajele de relief.
Se caracterizează prin ierni lungi şi friguroase şi veri scurte. Clima este mai umedă în zonele înalte şi cu temperaturi mai ridicate si precipitaţii mai reduse în zonele joase. în ultimii ani, în judetul Vâlcea s-a înregistrat temperatura minimă absolută de -32,2oC (Obârşia Lotrului-17.02.1993) şi cea maximă absolută de 41oC (Bălcesti-04.07.2000). Regimul anual al precipitaţiilor variază între 600 si 1.200 mm.

Resursele naturale ale judeţului sunt reprezentate de bogatele flora si fauna, de pădurile de conifere şi foioase, care găzduiesc specii de animale şi păsări dintre cele mai valoroase (urşi, capre negre, porci mistreţi, cerbi şi căprioare ) precum şi de suprafeţele întinse de păşuni, fâneţe, terenuri agricole şi plantaţii.
Daca la toate acestea adăugăm doar cele mai importante resurse minerale naturale, respectiv: pegmatite cu cuarţ, feldspat si mica (zonă Voineasa), calcar (în bazinul Costeşti - Bistriţa), sare (Ocnele Mari), cărbune (Berbeşti, Alunu, Copăceni), ţiţei şi gaze naturale (Băbeni, Mădulari, Făureşti), precum şi materialele de construcţii, bogatele si variatele izvoare de ape termale şi minerale (Călimaneşti - Căciulata, Băile Govora, Băile Olăneşti), resursele hidroenergetice grupate într-o salbă de 17 hidrocentrale cu o putere instalată de circa 1200 MW şi alte bogăţii ale solului şi subsolului, pun în evidentă potenţialul economic al judeţului Vâlcea.
Zăcământul de sare de la Ocnele Mari este cunoscut din antichitate. El se prezintă sub forma unui masiv lung de 7 km şi cu o dezvoltare maximă în zona Ocnele Mari - Ocniţa, unde are o grosime de cca 600m.

Judeţul este împărţit în următoarele unităţi administrativ-teritoriale: 2 municipii (Râmnicu Vâlcea - reşedinţa judeţului şi Drăgăşani), 9 oraşe (Brezoi, Horezu, Călimăneşti, Olăneşti, Govora, Ocnele Mari, Băbeni, Bălceşti, Berbeşti ) şi 75 comune.

Cultura

Alaturi de milenara creaţie populară, numeroase monumente istorice si de arta din cuprinsul Vâlcii atestă că pe aceste meleaguri s-a închegat si s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor o tradiţie culturală care a cultivat sentimentul demnităţii naţionale, al permanenţei şi unităţii poporului român, al dragostei pentru cultură.
Creşterea rolului culturii in Vâlcea s-a manifestat prin funcţionarea, încă din secolul al XIV-lea a unor adevărate şcoli cu profil artistic -miniaturişti, copişti, zugravi, sculptorii în lemn şi piatră , olari - la Cozia, Bistriţa, Râmnic şi apoi la Hurez.
Tiparniţa din Râmnic, ctitorită de Antim Ivireanul va transforma micul oraşel de la poalele Capelei într-o adevărată "capitală a tipografilor" unde se vor tipari cărţi şi în limbi străine.
In viaţa culturală vâlceană îşi face apariţia Anton Pann care avea sa fie profesor de muzică la
Râmnicu Vâlcea.

Casa Anton Pann - Rm.Valcea

Vâlcea a dat literaturii române unul dintre valoroşii scriitori ai perioadei interbelice - Gib Mihăescu, originar din Drăgăşani. În perioada dintre cele două războaie mondiale debutează poeţii Dragoş Vrânceanu şi Ada Orleanu. Gabriel Liiceanu scriitor, filozof şi militant anticomunist, născut în 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Nicolae Manolescu -critic literar de autoritate contemporană, născut la Râmnicu-Vâlcea
            Mişcarea teatrală, cât şi cea muzicală, au cunoscut numeroase momente de afirmare datorate unor personalităţi de marcă din Vâlcea, cum sunt compozitorii : Ion Dumitrescu, Nicolae Oancea, Gheorghe Dumitrescu, muzicologii Ionel Geantă, Victor Giuleanu, Gheorghe Merisescu, artistul liric Mircea Buciu, actorii Dem Rădulescu, Florin Zamfirescu, Cornel Vulpe si alţii.
            Festivalul de folclor "Cântecele Oltului", Târgul Ceramicii Populare "Cocoşul de Hurez", Zilele Culturii şi Ortodoxiei, Ziua Imnului Naţional, Pridvor Vâlcean, Festivalul de muzică cultă "Tinere talente", Târgul Meşterilor Populari, Zilele îmbogăţesc viaţa culturală a Vâlcii .
           Teatrul de Stat ,, Anton Pann'' a reuşit să se impună în peisajul cultural vâlcean şi naţional alături de Teatrul Municipal Ariel .
    In 1995 s-a înfiinţat Filarmonica de Stat "Ion Dumitrescu " .
   Muzeul Judeţean Vâlcea înfiinţat în anul 1951 are în colecţiile sale peste 69.000 de obiecte muzeistice , unele dintre acestea unicate de mare valoare .
Muzeul de Artă Râmnicu Vâlcea a fost amenajat într-o clădire proiectată de arhitectul Simotta în stil renascentist hispano-maur , în anul 1940 . Muzeul expune lucrări semnate de Sava Henţia , Nicolae Grigorescu , Theodor Pallady , Gheorghe Pătraşcu , Corneliu Baba .

Muzeul Satului Vâlcean Bujoreni

Alte muzee şi case memoriale din patrimoniul cultural al judeţului sunt : Muzeul Memorial '' Nicolae Bălcescu '' , Casa Memorială ''Anton Pann '' Râmnicu Vâlcea , Muzeul Podgoriei Drăgăşani . Alături de cele 14 unităţi muzeistice , în judeţul nostru mai există 377 monumente de arhitectură , unele dintre acestea datând de la începutul actualului mileniu , fiind ctitorii ale unor domnitori patrioţi ca Mircea cel Bătrân , Constantin Brâncoveanu , precum şi 16 ansambluri arhitectonice şi 92 situri arheologice .
Întreg patrimoniul cultural v vâlcean se manifestă prin 14 muzee , 10 expoziţii permanente , 2 teatre , o filarmonică , 15 cinematografe , 280 biblioteci (din care şcolare 195 şi având un număr de 2110 mii volume existente şi 104557 cititori înscrişi ) , 21 de librării , 92 monumente şi sit-uri arheologice , 11 statui , 2 case memoriale , 2 cimitire ale eroilor , 492 biserici , 22 mănăstiri şi schituri .

Muzeul de Artă Râmnicu Vâlcea

Muzeul Satului Vâlcean Bujoreni , reconstituire autentică a satului vâlcean , include , pe lângă cele 45 de gospodării , transferate aici din diverse localităţi ale judeţului , ateliere meşteşugăreşti ( de olărit , dulgherie ) , o şcoală şi o biserică ctitorită în 1785 . Locuinţele sunt decorate cu icoane , piese de mobilier , ceramică şi păstrează numeroase colecţii de port popular , remarcabile fiind costumele de nuntă lucrate din borangic şi brodate cu mătase din depresiunea Horezu .

Turismul vâlcean

  Generoasa natură a dat plaiurilor vâlcene "cu amândoua mâinile din toate frumuseţile şi din toate comorile cu care-i înzestrată Ţara Românească"( Alexandru Vlahuţă - "România pitorească ") .
Toată Valea Oltului, această mare cetate ocrotitoare a Românilor în zile de primejdie, este plina de amintiri istorice. Nu e zidire veche, ruină, movilă de pământ, de care să u fie legat un câtec, o legendă un nume de viteaz.
La Mănăstirea Cozia îşi doarme somnul de veci Mircea Voievod. Mihai Viteazul îşi convoacă aici pentru ultima dată colaboratorii hotarând asupra modalităţii de a continua lupta. La Govora Matei Basarab aşează tipografia care avea să aducă prin cărţile tiparite în limba româna o adevarată renaştere culturală a Ţării Româneşti; aici s-au acoperit de glorie pandurii lui Tudor Vladimirescu împotriva armatelor otomane; aici a vibrat pentru prima dată, sub bagheta lui Anton Pann, imnul "Desteapta-te române".
Ţinuturile mirifice, de basm si de legendă, cu un pitoresc fără seamăn cu care este înzestrat judeţul Vâlcea, au favorizat dezvoltarea turismului, prin punerea în valoare a acestui tezaur de nepreţuit.
Zona montană, reprezentând 1/3 din suprafaţa judeţului, oferă atracţii formidabile : chei, cascade, peşteri, peste 80 de trasee marcate şi întreţinute, posibilitatea practicării alpinismului, schiului, pescuitului şi vânătorii sportive. Turismul montan beneficiază de condiţii deosebite de cazare şi petrecere a vacanţelor în staţiunile de acum celebre, Voineasa şi Vidra.
În cadrul grupei montane Parâng - Cindrel se înscrie pitoreasca Vale a Lotrului, aflată între Munţii Lotrului (2244 m) şi Munţii Latoriţei (2.063m). Se impun privirii peisaje alpine deosebite: forme glaciare sălbatice, asemănătoare cu cele din Alpi, defileul şi cataractele Lotrului, lacurile glaciare din apropierea Obârşiei Lotrului, lacurile de la Galbenu şi Petrimanu.
Armonia teritoriului, priveliştile de o rară frumuseţe din defileele Oltului, Lotrului, Lotrişorului şi Bistriţei, salba de lacuri de acumulare, dintre care nu putem să nu amintim Brădişorul şi Vidra, pârtiile de schi şi traseele turistice, toate la un loc fac ca turistul să se simtă bine şi să revină în aceste locuri.
  Zona montană a judeţului Vâlcea cuprinde de fapt patru perimetre oarecum distincte :
* Staţiunile de pe Valea Lotrului, respectiv Voineasa, Vidra, Obârşia Lotrului
* Ţara Loviştei din stânga Oltului, pe culoarul Curtea de Argeş, Suici, Perişani, Câineni
* Parcul Naţional Cozia
* Zona Munţilor Căpăţânii
  Fiecare dintre aceste patru perimetre are probleme specifice care pot fi însă rezolvate pe termen mediu, astfel încât resursele turistice naturale şi antropice de care dispun să poată fi puse în valoare prin activităţi de turism.

Municipiul reşedinţa de judeţ Râmnicu Vâlcea cu 118000 locuitori este situat în judeţul Vâlcea, în zona Subcarpaţilor Getici, la poalele dealurilor Capelei, Cetăţuia, Petrişor, pe dreapta râului Olt la 15 km aval de ieşirea acestuia din defileul de la Cozia, la o altitudine de 240-265 m. Declarat municipiu in 1968, in prezent Râmnicu Vâlcea are aproximativ 120350 locuitori, este reşedinta judeţului Vâlcea şi are în subordine administrativă 13 localităţi componente (Aranghel, Căzăneşti, Copăcelu, Dealu Malului, Feţeni, Goranu, Lespezi, Poenari , Priba , Râureni , Sălştea , Stolniceni , Troian)
Urmele de locuire descoperite in localitatea componentă Stolniceni atestă prezenta unui castru roman şi a unei aşezări civile care se pare că a purtat numele de Buridava. Prima menţiune documentară a localităţii Râmnicu Vâlcea datează însă din 1370. In aceea perioadă aici şi-a avut reşedinţa domnească Vlaicu Vodă (Vladislav I). Acesta a infiinţat aici Mitropolia Noul Severin care este transformată mai tarziu în Episcopia Râmnicului şi a Noului Severin de către Radu cel Mare. Numele sub care apare aşezarea în documentele vremii diferă fiind amintit ca şi Noul Severin, Râmnicu de Sus, Târgu Râmnicului, Râbnic, Râbnicul de Vâlcea, Râmnicu pe Olt, iar mai târziu în 1533 într-un document al lui Vodă Vlad Vintilă apare sub numele de Râmnic. In 1388 Mircea cel Bîtrân foloşeşte într-unul din documentele emise de domnia sa de "moara de la Râmnic" pe care ar fi dăruit-o Dan I Voievod.
Oraşul cunoaşte o dezvoltare accelerată în secolul 16 atunci cand aici este construită o Curte Domnească întărită şi care a folosit ca şi reşedintă lui Pătraşcu cel Bun - tatăl lui Mihai Viteazul. Însă tot în această perioadă cunoaşte şi atacuri frecvente ale oştilor turce şi tătare, dar mai tarziu si a trupelor imperiului habsburgic. Un alt eveniment negativ ce se leagă de Râmnicu Vâlcea este asasinarea de către boierii Neagoe şi Drăgan a domnitorului Radu de la Afumaţi pe dealul numit Cetăţuia (în nordul oraşului).
Oraşul devine reşedinţa judeţului Râbnic, iar odată cu domnia lui Constantin Brâncoveanu cunoaşte o dezvoltare culturală deosebită. Acesta îl aduce aici pe Antim Ivireanul ca să se ocupe de tiparniţa instalată în Episcopie. Primele cărţi tipărite aici sunt Tomul bucuriei şi Antologhion, Gramatica slavonească şi Trâmbiţa românească,iar mai târziu in 1787 aici apare Gramatica (Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii româneşti) (prima in limba română). Această din urmă lucrare a fost întocmită de Ienăchiţă Văcărescu.
Dezvoltarea economică şi culturală continuă şi în secolele 19 şi 20 astfel încât după 1950 se conturează aspectul actual al municipiului Râmnicu Vâlcea. Cu obiectivele sale turistice şi cu cele din jur Râmnicu Vâlcea poate fi o destinaţie interesantă atât vara cât şi iarna.

BĂILE OLĂNEŞTI

Staţiune situată la poalele munţilor Carpaţi la 20 km nord - vest de Râmnicu Vâlcea, este singurul loc din ţară unde se efectuează tratament pentru desensibilizarea organismului la bolnavi cu diverse afecţiuni alergice, prin injecţii cu apă minerală izotonă; de asemenea apele minerale bogate în substanţe multiple fac adevărate minuni în tratarea unui spectru larg de afecţiuni în cura internă şi externă, ale tubului digestiv, rinichilorşi căilor urinare, boli de nutriţie, afecţiuni ale pielii, ale sistemului nervos periferic, ale bolilor profesionale.
Calitatea curativă a apelor cu o mineralizare de 3-18 grame/litru rivalizează cu cele ale unor staţiuni de peste hotare, ca: Hall Weissbaden, Aix-la Chapelle, Aix les Bains, Baden-Baden sau Karlovy - Vary.
Apele minerale de la Olăneşti au fost analizate din punct de vedere chimic încădin anul 1830. În anul 1873 au fost medaliate cu aur la Expoziţia Internaţională de la Viena.
Prin aşezarea sa geografică, climă, acţiunea terapeutică a apelor minerale, Staţiunea Băile Olăneşti beneficiează de toate caracteristicile unei zone turistice complexe, turismul reprezentând şansa dezvoltării oraşului şi punerea lui în valoare atât pe plan naţional cât şi internaţional.

BĂILE GOVORA

   Este un oraş predominant balneoclimateric şi turistic de interes naţional. Staţiunea este aşezată la o altitudine de peste 360 m, la adăpostul unor dealuri împădurite de fag şi stejar într-un climat puternic ionizat.
         Băile Govora este singura staţiune din România unde raportul dintre aeroionii pozitivi şi cei negativi este egal cu 1.
    Apele minerale clorosodice, iodate, bromurate, sulfuroase, slab concentrate, ca şi nămolul mineral sunt indicate în tratamentul aparatului locomotor, respirator, ORL, sistemului nervos periferic.
Înfiinţată în anul 1886, staţiunea Băile Govora este considerată una dintre cele mai bogate staţiuni în ape iodurate şi bromurate din lume, a doua din Europa.
       Este unica staţiune din ţară în care se află ape minerale cu o compoziţie chimică diferenţiată ca : ape sărate iodurate, bromurate, sulfuroase foarte concentrate, izvoare crenoterapie cu ape hipotone, sulfuroase, bicarbonate, sodice, calcice şi magneziene.
    Apele izvoarelor de cură internă slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentraţie mică de hidrogen sulfurat şi clor, dar bogate în bicarbonaţi.
Staţiunea dispune de instalaţii pentru băi calde cu ape sulfuroase şi iodate, instalaţii pentru împachetări cu nămol, băi cu acid carbonic, ultra-sono-aerosoli, săli de cultură fizic medicală, instalaţii pentru fizioterapie şi biuvete pentru cură internă.
       Turismul balnear din această staţiune se realizează cu ajutorul structurilor de primire turistice construite în ultimii 30 de ani .

       CĂLIMĂNEŞTI

Este staţiune balneoclimaterică,situată pe DN7 la 18 km de Râmnicu Vâlcea, la altitudinea de 260 m.
Frumoasa staţiune dispune de izvoare reci şi fierbinţi care ţâşnesc de la o adâncime de 1.200 m şi sunt captate cu ajutorul unor sonde de mare adâncime.
Apele minerale ale staţiunii Călimăneşti - Căciulata sunt atermale, ieşind din pământ la temperatura de 5-14 grade Celsius cu excepţia izvorului Bivolari, care este mezotermal - cu o temperatură de 19-23 grade Celsius.
Din punct de vedere al compoziţiei chimice, apele minerale sunt: sulfuroase, clorosodice, calcice, magnezice, bromurate şi iodurate.
Unele din izvoarele cu ape minerale atermale şi termale se folosesc pentru cură internă, iar altele sub formă de băi minerale, pulverizaţii inhalaţii, irigaţii în tratamentul intern al afecţiunilor gastro-intestinale, de rinichi, metabolice şi nutriţie sau în cură externă (băi calde sau reci) în bolile terapeutice, echivalând cu cele din Aix-les Bains, Eaux-Banes sau Baden - Baden.
Pentru a evidenţia calităţile terapeutice ale acestor ape, trebuie să amintim că doctorul francez Joseph Caillat care în 1854 a poposit o vreme pe meleaguri valahe, a procedat în anul 1859 la analiza apelor minerale de la Călimăneşti, iar în anul 1869 împăratul Franţei, Napoleon al III-lea, la recomandarea doctorului Carol Davilla, s-a tratat cu apă minerală dusă cu diligenţa, de la izvoarele din Călimăneşti.

Despre TIPOGAFIA DE LA RÂMNIC

Tipografia de la Râmnicu Vâlcea a fost ctitorită de Sfântul Ierarh Antim Ivireanul în anul 1705, după ce a fost a Severinului de la sfârşitul secolului al XIV-lea.

Dupa ce în anul 1359, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab, a fost recunoscută prima mitropolie românească - Mitropolia Ungro-Vlahiei - de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în 1370, in Ţara Românească, s-a mai infiinţat, în dreapta Oltului, Mitropolia Severinului, având ca mitropolit pe Antim Critopolos (1370-1381). Această Mitropolie a avut reşedinţa în Severin, însă datorită hărţuielilor ungurilor (1375), va fi mutată la Strehaia, ajungând in cele din urmă la Râmnic.
Când Severinul a revenit Ţării Româneşti, s-a reînfiinţat şi Episcopia din dreapta Oltului, cu numele de Episcopia Râmnicului Noul Severin, fapt întâmplat în timpul domnitorului Radu cel Mare, in anul 1503-1504. Aceasta Episcopie a fost infiinţată în amintirea Mitropoliei dispărute, a carei biserică catedrală cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae", a fost zidită pe locul unde se află actuala catedrală. Ea avea în jurisdicţie viaţa religioasă a Olteniei depinzând direct de Mitropolia Ungro-Vlahiei.
Primul episcop al Râmnicului se pare că ar fi fost Maxim Brancovici, ierarh de origine sârbă, care la puţină vreme a ajuns Mitropolit al Ţării Româneşti, însă numele lui nu figurează în pomelnicul Episcopiei, acesta deschizându-se cu numele episcopului Leontie 1532-1534 (?). De la înfiinţarea Episcopiei şi până în zilele noastre, la Râmnic au pastorit 40 de ierarhi dintre care se cuvine să menţionăm pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, patronul si ocrotitorul oraşului Râmnicu Vâlcea şi Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul, care a refăcut reşedinţa episcopală a Râmnicului.
Infiinţându-se Mitropolia Olteniei (1939) si Arhiepiscopia Craiovei (1946) cu reşedinţa la Craiova, Episcopia Râmnicului a rămas cu jurisdicţia teritorială asupra judeţelor Vâlcea şi Romanaţi.
In timpul Prea Fericitului Parinte Iustinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, în 1948-1949 s-a elaborat, votat si aprobat "Statutul pentru organizarea si funcţionarea Bisericii Ortodoxe Romane", în care se menţiona, între altele, unirea Eparhiei Râmnicului Noul Severin cu Eparhia Argeşului, sub denumirea de Episcopia Râmnicului şi Argeşului, cu sediul la Râmnic, având ca episcop pe vrednicul de pomenire Prea Sfinţitul Părinte Episcop Iosif Gafton (1949-1984). Timp de aproape 51 de ani aceasta Episcopie a avut in jurisdictie judeţele : Vâlcea, Argeş, Olt şi o parte din Teleorman.
Din 1984 Episcopia Râmnicului este pastorită de Prea Sfinţitul Episcop Gherasim Cristea care a activat ca Arhiereu-Vicar la Râmnic încă din 1975. Înscaunarea Prea Sfinţiei Sale s-a facut la Râmnic în ziua de 2 decembrie 1984.
În anul 1990, reînfiinţându-se Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul la Curtea de Argeş, Episcopia Râmnicului a rămas cu judeţele Vâlcea şi Olt, aşa cum este şi în prezent ales ca episcop al Râmnicului şi Noul Severin. Marele ierarh aduce cu sine şi mica tipografie de la Snagov, probabil cu teasc de lemn, în care tipăreşte primele cărţi bisericesti in greceste: "Antologhionul" (Floarea Darurilor), "Evanghelia" şi "Tomul Bucuriei".
În anul 1706 apare "Molitfelnicul" în româneşte, traducere a celei dintâi cărţi în limba bulgară "Kiriacodromionul", tipărită de Sofronie, Episcopul de Vrata, ajutat de Dosoftei - Mitropolitul Ungrovlahiei.
Primii ani ai tiparului râmnicean sunt încununaţi cu frumoasele rezultate editoriale datorită strădaniilor episcopului Antim Ivireanul, un strălucit tipograf, caligraf, desenator, sculptor, arhitect şi pictor.
In 1724 apare "Ceaslovul", prima carte scoasă de sub noile teascuri ctitorite de Damaschin Episcopul, unul dintre făuritorii limbii literare româneşti. Tot el este autorul "Învăţăturii despre şapte Taine", tipărită în acelaşi an.
La 2 ani de la apariţia "Ceaslovului", în 1726 a fost publicat în româneşte şi slavoneşte primul Abecedar (bucoavna) din Ţara Românească, aparţinând ieromonahului Ştefan, devenit Ştefan Episcopul. Aceasta lucrare, intitulată "Intâia învăţătură pentru tineri", este cel de-al treilea abecedar după cel apărut la Iaşi, în greceşte (1651)şi cel de la Alba Iulia (1699).
1730-1850 - este perioada în care a păstorit Episcopul Inochentie şi care marchează răspâdirea cărţii bisericeşti de slujbă şi a cărţii de învăţătură în limba română nu numai pe teritoriul Eparhiei din Râmnic, ci şi în Moldova, Ardeal şi Banat. În această perioadă au fost tipărite următoarele cărţi: "Mineele" de peste an:
* - primele şase între anii 1776-1780, în timpul lui Chesarie, cel care le-a şi tradus în limba română împreună cu înaintaşul lui, episcopul Damaschin. În tipografia refăcută de Chesarie au mai apărut şi alte cărţi bisericeşti în limba română ca: Octoihul, Triodul, Ceaslovul şi Psaltirea. Tot Chesarie este cel care ajunge la concluzia că românii sunt urmaşii românilor veniti în Dacia. Acest mesaj naţional, pornit din teascurile tiparniţei de la Râmnic, va alimenta continuu dorinţa recâştigării independenţei pierdute.
* - ultimele şase cărţi de slujba, au apărut între 1780-1792, sub Filaret, urmaşul lui Chesarie.
Dacă ne referim la tipografia de la Râmnic, nu putem trece cu vederea activitatea Sfântului Calinic. El a tipărit multe cărţi de slujba bisericească şi de zidire sufletească in tiparniţa înnoită de el şi a scris o "Plângere" în versuri, un mănunchi de "Povăţuiri" pentru monahi şi unele însemnări de "Cronica" asupra unor intâmplări din 1821. Tot lui i-a revenit cinstea de a aduce la cunoştinta clerului din întreaga eparhie, ordinul de stat privind înlocuirea definitivă a limbii greceşti, folosită până atunci în slujbele bisericeşti, cu limba română sau cu "limba poporanilor".
Ca tipografi vestiţi ai tipografiei de la Râmnic amintim pe: Mihai Tetracovici, Laurenţiu Ieromonahul de la Hurezi, Popa Mihai Atanasievici, Dumitru Pandovici, Arsenie Cozianul.
Actuala tiparniţă, ce datează din timpul Episcopului Vartolomeu, dispune în prezent de un local corespunzător la Centrul Eparhial, unde se editează diferite materiale (imprimate, pastorale, monografii mănăstireşti, cărţi de rugăciuni) elaborate de Sfânta Episcopie a Râmnicului. De la inceputul anului 2000, tipografia eparhială a Râmnicului, a primit numele ctitorului ei: Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul.

După ce în anul 1359, în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab, a fost recunoscută prima mitropolie românească - Mitropolia Ungro-Vlahiei - de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, în 1370,în Ţara Românească, s-a mai infiinţat, în dreapta Oltului, Mitropolia Severinului, având ca mitropolit pe Antim Critopolos (1370-1381). Această Mitropolie a avut reşedinţa în Severin, însă datorită hărţuielilor ungurilor (1375), va fi mutată la Strehaia, ajungând in cele din urmă la Râmnic.
Când Severinul a revenit Ţării Româneşti, s-a reinfiinţat şi Episcopia din dreapta Oltului, cu numele de Episcopia Râmnicului Noul Severin, fapt întamplat în timpul domnitorului Radu cel Mare, în anul 1503-1504. Această Episcopie a fost înfiinţată în amintirea Mitropoliei dispărute, a cărei biserică catedrala cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae", a fost zidită pe locul unde se află actuala catedrală. Ea avea în jurisdicţie viaţa religioasă a Olteniei depinzând direct de Mitropolia Ungro-Vlahiei.
Primul episcop al Râmnicului se pare că ar fi fost Maxim Brancovici, ierarh de origine sârbă, care la puţină vreme a ajuns Mitropolit al Ţării Româneşti, însă numele lui nu figurează în pomelnicul Episcopiei, acesta deschizându-se cu numele episcopului Leontie 1532-1534 (?). De la înfiinţarea Episcopiei şi până în zilele noastre, la Râmnic au pastorit 40 de ierarhi dintre care se cuvine sa menţionăm pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, patronul şi ocrotitorul oraşului Râmnicu Vâlcea şi Sfântul Ierarh Calinic Cernicanul, care a refăcut reşedinţa episcopală a Râmnicului.
Înfiinţându-se Mitropolia Olteniei (1939) şi Arhiepiscopia Craiovei (1946) cu reşedinţa la Craiova, Episcopia Râmnicului a rămas cu jurisdicţia teritorială asupra judeţelor Vâlcea şi Romanaţi.
În timpul Prea Fericitului Părinte Iustinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în 1948-1949 s-a elaborat, votat si aprobat "Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române", în care se menţiona, între altele, unirea Eparhiei Râmnicului Noul Severin cu Eparhia Argeşului, sub denumirea de Episcopia Râmnicului şi Argeşului, cu sediul la Râmnic, având ca episcop pe vrednicul de pomenire Prea Sfintitul Parinte Episcop Iosif Gafton (1949-1984). Timp de aproape 51 de ani aceasta Episcopie a avut in jurisdictie judetele : Vâlcea, Argeş, Olt şi o parte din Teleorman.
Din 1984 Episcopia Râmnicului este pastorită de Prea Sfinţitul Episcop Gherasim Cristea care a activat ca Arhiereu-Vicar la Râmnic încă din 1975. Ţnscaunarea Prea Sfinţiei Sale s-a făcut la Râmnic în ziua de 2 decembrie 1984.
În anul 1990, reînfiinţându-se Episcopia Argeşului şi Muscelului, cu sediul la Curtea de Argeş, Episcopia Râmnicului a rămas cu judeţele Vâlcea şi Olt, aşa cum este şi în prezent.

MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI DIN EPARHIA RÂMNICULUI

Anul 2003 marchează împlinirea a jumătate de mileniu de la reorganizarea administrativ bisericească din Ţara Românească, jumătate de mileniu de existenţă a Episcopiei Râmnicului, cea care a păstrat moştenirea vechii Mitropolii a Severinului, o moştenire din care fac parte multe mănăstiri şi necropole ale unor domnitori şi mari boieri valahi.
Majoritatea domnitorilor munteni, de la Mircea cel Bătrân la Barbu Ştirbei, au lăsat în ţinuturile aflate sub "cerurile Oltului" o urmă a trecerii lor prin istorie. Această amprentă vie a făcut din Episcopia Râmnicului o a doua eparhie a ţării după Mitropolia Moldovei, ca număr al monumentelor istorice bisericeşti. Aflate de o parte şi de alta a Oltului, pe malul său, la poalele munţilor sau în mijlocul dealurilor împădurite ce-i străjuiesc cursul milenar ele vă aşteaptă să le treceţi pragul.
Judeţul Vâlcea (vezi harta)
* Mănăstirea Arnota - ctitoria şi necropola lui Matei Basarab, 1634.
* Mănăstirea Bistriţa - ctitoria fraţilor Craioveşti, 1492-1494
* Mănăstirea Cornetu - ctitoria vornicului Mareş Băjescu, 1666
* Mănăstirea Cozia - ctitoria şi necropola lui Mircea cel Bătrân şi a monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul
* Mănăstirea Dintr-un Lemn - construită din lemnul unui stejar uriaş, în trunchiul căruia s-a găsit în secolul al XVI-lea, o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni.
* Mănăstirea Frăsinei - ctitorie a Sfântului Calinic de la Cernica, având viaţa monahală în stil athonit.
* Mănăstirea Govora - construită în secolele XIV-XV de Vlad Dracul şi de Radu cel Mare.
* Mănăstirea Hurezi - ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, 1697
* Mănăstirea Sărăcineşti - ctitoria episcopului Ştefan al Râmnicului şi a comisului Atanasie Sărăcinescu.
* Mănăstirea Stănişoara - amplasată la poalele masivului Cozia (vezi M. Turnu)
* Manăstirea Surpatele - construită pe Valea Otăsăului, în secolul al XVI-lea şi refăcută în secolul al XVII-lea de boierii Buzeşti.
* Mănăstirea Turnu - ctitoria episcopului de Râmnic, Varlaam, Mitropolit al Ţării Româneşti ; aici se găsesc chilii săpate în stâncă.
* Schitul Bradu - datează din secolul al XVIII-lea (vezi M. Sărăcineşti ).
* Schitul Dobruşa - situat lângă Drăgăşani, construit la începutul secolului al XVI-lea.
* Schitul Iezer - ctitoria lui Mircea Ciobanu şi al doamnei Chiajna, 1559; aici a vieţuit Sfântul Cuvios Antonie.
* Schitul Ostrov - amplasat pe o insulă de pe râul Olt, ctitoria lui Neagoe Basarab şi a sotiei sale, Despina Doamna (vezi M. Cozia).
* Schitul Jgheaburi - construit din lemn în timpul lui Radu Negru - 1310 şi refăcut în 1640 de Matei Basarab (vezi M. Sărăcineşti ).
* Schitul Pahomie - situat sub Muntele Buila, ctitorit de monahul Pahomie şi haiducul Sava în timpul lui Constantin Brâncoveanu, 1684 (vezi S. Iezer)
* Schitul Păpuşa - a fost zidit în 1712 în vecinătatea Mănăstirii Bistriţa (vezi M. Bistriţa).
* Schitul Pătrunsa - situat la poalele Muntelui Buila, construit în 1740 de episcopul Climent (vezi S. Iezer).
* Schitul Troianu - situat la marginea oraşului Rm Vâlcea, datează din secolul al XVIII-lea.

Judeţul Olt (vezi harta)
* Mănăstirea Brâncoveni - numele vine de la Constantin Brâncoveanu, cel care a ridicat actuala biserică (1699) în locul celei vechi, construită în secolul al XVI-lea.
* Mănăstirea Clocociov - datează de la începutul secolului al XVI-lea şi este refăcută de Mihai Viteazul.
* Manastirea Calui - ctitoria familiei Buzescu, 1588.
* Mănăstirea Măineşti - ctitoria familiei boierului Minescu, 1805-1810.
* Schitul Strehăreţ - numele vine de la niste păsări ce trăiesc prin părţile locurilor (vezi M. Clocociov).

ÎNVĂŢĂMÂNTUL VÂLCEAN

Situat la intersecţie de drumuri comerciale, oraşul Rm. Vâlcea, legând Transilvania de Ţara Românească, a făcut posibile relaţiile comerciale dintre locuitorii de pe ambele versante ale Carpaţilor. Pentru ca aceste relaţii să se amplifice era necesar ca oamenii să ştie carte, să ştie să citească şi să scrie. Acest lucru a făcut ca Râmnicul să se impună ca un centru de cultură şi spiritualitate românească.
O contribuţie deosebită în dezvoltarea învăţământului râmnicean a avut-o episcopia de la Râmnic, atât prin cercul de cărturari format aici (sec. XVI) în şcoala de grămătici a episcopiei, cât şi prin sprijinul acordat în mod permanent românilor de peste munţi. În şcoala de grămătici s-au format cărturari veniţi de pe întreg pământul românesc, preocuparea de bază a şcolii fiind transcrierea în româneşte a manuscriselor păstrate în original şi traducerea din limba slavona, rusă, greacă, latină. În timpul lui Constantin Brâncoveanu, această şcoală este transformată într-un factor determinant de cultură. Începând cu sec. XVII-XVIII, aici, pe lângă viitorii călugări, vor studia şi laici.
Când Oltenia a intrat sub stăpânirea austriacă, şcoala a fos închisă, iar episcopul locului face un memoriu către Curtea de la Viena prin care cere ca la Râmnic să rămână şcoala românească, iar la Craiova una latinească. Cu toate că nu a primit un răspuns pozitiv, episcopul Damaschin Voinescu, a înfiinţat aceste şcoli care erau patronate de biserică, iar dupa reîntoarcerea provinciei sub administratie românească, acestea sunt preluate de stat.
Mai târziu, fiii râmnicenilor, după ce învăţau carte în oraşul natal, îşi continuau studiile în şcoli superioare.
Învăţământul vâlcean se dezvoltă în sec. al XVIII-lea, datorită înfiinţării la Râmnic de către Antim Ivireanul a tiparniţei râmnicene, centrul cultural de aici intrând în sfera circulaţiei marilor valori româneşti. Centrul tipografic al Râmnicului merita pe buna dreptate titlul pe care i l-a dat Nicolae Iorga de "capitala a tipografilor", tiparniţa râmniceană înscriind o pagină de aur în istoria patriei, fiind un factor hotarâtor în procesul formării conştiinţei naţionale şi a culturii moderne româneşti. Literatura moral-creştină a contribuit mult la efortul de romanizare al dogmelor bisericeşti, fiind pentru românii din Transilvania un mijloc de luptă împotriva catolicismului şi deznaţionalizării neamului românesc.
Nivelul şi calitatea învăţământului local, este reflectat şi de dezvoltarea literaturii ştiinţifice, de faptul că cele mai înalte cuceriri ale ştiintei din acel timp erau cunoscute şi folosite în munca de zi cu zi.
Toate aceste lucruri au stat la baza dezvoltării învăţământului râmnicean, fapt arătat şi în zilele noastre prin obţinerea unor premii importante de către elevii râmniceni atât la olimpiadele naţionale, cât şi la concursuri internaţionale. Tinerii de astăzi nu fac altceva decât să ducă mai departe prestigiul învăţământului vâlcean, să păstreze cu sfinţenie preţioasa moştenire lăsată de stramoşii lor

Materialele arheologice atestă în Vâlcea, primele urme ale existenţei omeneşti. Descoperirile de la Bugiuleşti (comuna Tetoiu) înscriu judeţul nostru între locurile din lume cu cele mai vechi urme de convieţuire umană - circa 2.000.000 de ani.
Perioada neolitică este prezentă aici prin descoperirile de la Bârseşti, Căzăneşti, Govora-sat, Orleşti, Valea Răii etc.
Epoca bronzului este ilustrată prin descoperirile de la Boişoara, Bârseşti, Buleta, Căzăneşti, Drăgăşani, Goranu, Govora-sat, Ladeşti, Ocnele Mari, Orleşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Sacoţi, Scundu, Ştefăneşti, Valea Răii, Vlădeşti, Voişti etc., puncte si situri arheologice care caracterizează o perioadă înfloritoare în viaţa comunităţilor umane din această zonă, locuri unde agricultura şi exploatarea solului şi subsolului cunoscuseră o puternică dezvoltare.
În epoca fierului se formează elementul etno-cultural traco-daco-getic. În judeţul Vâlcea exista numeroase vestigii arheologice descoperite la: Căzănesti, Costeşti-Ferigile, Bârseşti, Govora-sat, Ocnele Mari, Oteşani, Valea lui Stan, Râureni etc. în această perioadă, o mare dezvoltare cunosc cetăţile dacice de la Ocniţa (Buridava), Gradiştea, Roeşti, care au fost amplasate sub forma unui sistem defensiv pentru apărarea Daciei de primejdiile externe. Dintre aceste vestigii antice, se remarca, în mod deosebit, cele de la Ocnita (Buridava), unde a iesit la iveala un fragment de vas cu inscripţia BASILEOS THIAMARCOS EPOIEI, pastrând, probabil, memoria unui rege local, contemporan cu Octavian Augustus.
Judetul Vâlcea este străbătut, de la nord la sud, de o linie fortificată de şapte castre romane (Limes Alutanus), amintite de " Tabula Peutingeriana" şi confirmate de cercetările arheologice: Pons Vetus (Câineni), Praetorium (Racoviţa), Arutela (Bivolari), Castra Traiana (Sâmbotin), Buridava (Stolniceni), Pons Aluti (Ioneştii Govorei), Rusidava (Drăgăşani).

După retragerea administraţiei romane, populaţia autohtonă a trebuit să facă faţă invaziei popoarelor migratoare. Urme ale unor comunităţi puternice au fost decoperite la Costeşti, Goranu, Inăteşti, Ioneştii Govorei, Lăcusteni, etc.
Diploma Cavelerilor Ioaniţi, emisa in 1247, menţionează existenţa Ţării lui Farcaş în aceastaă zonă. În 9-12 noiembrie 1330, în depresiunea Loviştea, armata condusă de Basarab I a învins armata lui Charles Robert de Anjou, victoria consacrând independenţa Ţării Româneşti.
Evul Mediu este timpul în care au fost create opere de artă şi locuri istorice nepreţuite. Vâlcea este primul judeţ menţionat într-un document. Semnat de Domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi datat 8 ianuarie 1392, documentul menţionează dreptul Mănăstirii Cozia de a creşte albine în judeţul Vâlcea. Primele cărţi în limba română au fost tipărite în acest judeţ. Trebuie menţionată "Pravila de la Govora", tipărită în 1640, în timpul domniei lui Matei Basarab.
Epopeea făuririi unităţii politice a tuturor românilor, sub domnia lui Mihai Viteazul, se exprima, în Vâlcea, prin evenimente, fapte şi locuri de mare rezonanţă în istorie: Biserica "Cuvioasa Paraschiva", din Râmnicu Vâlcea, ctitoria lui Pătraşcu cel Bun, ctitoriile boierilor: Buzeşti, Rudeni şi Dragoeşti, participarea vâlcenilor la campaniile pentru unirea Transilvaniei cu Ţara Româneasca şi Moldova, mormintele maicii Teofana (mama marelui Voievod) şi al Doamnei Stanca, de la Mănăstirea Cozia şi, respectiv, Episcopia Râmnicului.
Un motiv de mândrie locală îl constituie faptul că Mihai Viteazul s-a născut în localitatea Drăgoeşti - Vâlcea, după cum susţin multe documente istorice (manuscrisul nr.2530, fila 382 din arhiva Academiei Române, Condica Episcopiei Râmnicului s.a.).
Secolele al XVII-lea si al XVIII-lea sunt dominate de personalitaţile domnitorilor Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, adevarăţi ctitori de aşezăminte monahale: Mănăstirile Arnota şi Hurezi. Complexul de la Hurezi este cea mai însemnată împlinire a spiritului românesc, unde s-a afirmat arta miniaturii şi mestesugurilor, si o mare scoala de pictura a vremii. Biblioteca de aici, realizata ţn mare parte pe cheltuiala domnitorului Constantin Brâncoveanu, a atras mari cărturari ai timpului: Stolnicul Constantin Cantacuzino, Radu Popescu, Radu Greceanu, Anton Maria del Chiaro, Antim Ivireanul şi mulţi alţii.
Renaşterea spirituală se întregeşte, în mod fericit, cu tipografia de limba românească, înfiinţată la Râmnic, în anul 1705, realizată cu sprijinul domniei şi prin eforturile lui Antim Ivireanul, care avea să devină mitropolitul Ţării Românesti, în vremea domniei lui Constantin Brâncoveanu.
Căţile tipărite la Râmnic au desavârşit acţiunea de înlocuire a limbii slavone folosită în biserica, cu limba română. Se împlinea astfel dezideratul propovăduit de cronicari şi de alţi cărturari români cu aproape două veacuri înainte, când primul tipograf român, diaconul Coresi, care a tipărit la Braşov nouă cărţi religioase, avea să spună ca "în sfânta biserică este mai bine a grăi cinci cuvinte cu înteles, decât zece mii de cuvinte neînţelese".
Dintre toate veacurile, cel de-al XVIII-lea a fost acela care a impus Râmnicul în panteonul culturii româneşti. în cadrul Centrului Episcopal al Râmnicului şi Noului Severin, îşi vor desfăşura activitatea mari cărturari ca: Antim Ivireanul, Damaschin Voinescu Climent, Petru Popovici Râmniceanu, Naum Râmniceanu şi alţii. Răspândită pe toate meleagurile româneşti, cartea tipărită la Râmnic a purtat cu sine conştiinţa unui singur neam şi ideea politică a unei singure patrii.
Revoluţia de la 1821 a cuprins şi locuitorii meleagurilor vâlcene, prin prezenţa lor, în număr mare, în rândurile pandurilor, sau prin serviciile aduse Revoluţiei de către Petrache Poenaru şi Stolnicul Constantin Borănescu, colaboratori apropiaţi ai lui Tudor Vladimirescu.
Aici a fost cântat pentru prima dată, la 29 iulie 1848, cântecul "Desteapta-te Romane", cu muzica de Anton Pann şi text Andrei Mureşanu. Dupa cel de-al doilea Război Mondial, munţii, pădurile şi mănăstirile din acest judeţ au adăpostit grupuri armate de luptători anticomunişti care au ţinut vie speranţa de libertate şi democraţie, speranţa renăscută jumătate de secol mai târziu, în decembrie 1989.
Resurse turistice şi culturale
Salba de manastiri şi biserici construite de voievozii munteni,alcătuiesc un serios motiv de mândrie "locală", de un excepţional interes naţional şi internaţional.
Mulţimea mănăstirilor, bisericilor şi schiturilor de pe actualul teritoriu al Episcopiei Râmnicului, se constituie în tot atâtea mărturii ale credinţei şi evlaviei noastre străbune, cu puternice conotaţii asupra istoriei naţionale, şi asupra puterilor creatoare ale poporului român. Mărturie sunt cele 13 mănăstiri, 272 biserici şi 22 schituri - zestre patrimonială de valoare impresionantă şi emoţionantă, care situează judeţul Vâlcea pe locul al II -lea în ţara în privinţa aşezămintelor monahale.
Trebuie menţionată Sfânta Mănăstire Cozia, ctitorie a lui Mircea cel Batrân, manastirile Govora, Arnota, Surpate, Dintr-un Lemn, Turnu,Stanisoara, Frasinei, Ostrov, Berislăveşti, Cornet, multe dintre aceste aşezări şi vestigii istorice fiind considerate unicat.
Ansamblul mănăstiresc Horezu - ctitorie de excepţie a lui Constantin Brâncoveanu, a fost cuprins încă din anul 1993 ca monument istoric, în lista patrimoniului mondial cultural - UNESCO.
Acestora li se adaugă bisericile şi schiturile ce datează din sec XVI-XIX: Schitul Jgheaburi (1640-1826) din comuna Stoeneşti, Schitul Iezer- sec.XVII, localitatea Cheia -Oănesti, Schitul Dobruşa, din comuna Ştefăneşti, Schitul Sf. Ioan de sub piatră - 1602, Cozia Veche, Schiturile Pahomie şi Bradu din localitatea Olăneşti.
Fiecare în parte reprezintă un act de identitate naţională, dovada peremptorie că dacă naţiunea româna s-a plămădit odată cu creştinismul ei, acesta s-a plantat organic într-un mediu a cărui spiritualitate, mergând împreună şi contopindu-se, putea năzui spre una din cele mai fericite sinteze etnice ale Europei -"poporul român, popor ortodox de limba latină".
Valoarea deosebită a zestrei patrimoniale este conferită şi de componentele arheologice - situri, monumente şi rezervaţii arheologice.

În categoria acestora putem aminti cetatea dacică de la Buridava şi Castrul Roman de la Arutela, situat pe celebra "Cale a lui Traian", Castrul Roman "La Canton"- situat în comuna Dăeşti şi Castrul de la Titeşti-Perişani, acestea datând din primele secole ale mileniului I, monumente şi ansambluri memoriale (Casa Memorială Anton Pann, Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial, Crucea Mişeilor, Monumentul Domnitorului Barbu Stirbei, Statuia lui Mircea cel Batrân, toate din Râmnicu Vâlcea, Monumentul Eteriştilor şi Pandurilor din Drăgăşani, Monumentul Eroilor din Brezoi etc);
monumente, ansambluri şi rezervaţii de arhitectură (zone istorice urbane în localităţile Râmnicu Vâlcea, Horezu, Călimăneşti, Băceşti, Costeşti, Vaideeni, iar satul Milostea din comuna Slătioara în întregime)
elemente etnografice şi de artă populară, respectiv monumente, muzee în aer liber (Muzeul Satului de la Bujoreni, Culele Măldăreşti), şi de splendida arhitectura de cult, reprezentativă pentru evul mediu românesc.
Muzee
O alta resursă turistică de importanţă o constituie muzeele, amenajate în 16 unităţi de profil în ţntregul judeţ. Cel mai valoros tezaur muzeistic este la Muzeul Judeţean de Istorie din municipiul Râmnicu Vâlcea, care dispune de un inestimabil patrimoniu.
Un real interes îl reprezintă şi celelalte unităţi muzeale: Memorialul "Nicolae Bălcescu" din comuna care poarta numele ilustrului cărturar şi revoluţionar de la 1848.
Muzeul de Arta Râmnicu Vâlcea, Complexul Muzeal "Gheorghe Magheru" de la Troianu, Casa Memorială "Anton Pann", Colecţia de arheologie Bujoreni, Colecţia "Inăteşti", toate în Râmnicu Vâlcea
Muzeul de arheologie şi artă bisericească "Gheorghe Petre" -Govora
Muzeul Viei şi Vinului şi Expoziţia "Gib I.Mihăescu" din Drăgaşani
Complexul Muzeistic Măldăreşti, Colecţia "Gh.D.Anghel" şi Peştera Liliecilor- Bistriţa, din comuna Costeşti, Expoziţia de arheologie de la Ocnele Mari.
Manifestări folclorice
Muiereasca
(ianuarie)
Râmnicu Vâlcea (25 februarie - 15 martie)-Pridvor vâlcean
Pietrari (10 aprilie) - Hora Costumelor
Vlădeşti (mai) - Mâini de aur
Tomşani (mai) - Fagurele de aur - Sărbatoarea apicultorilor
Horezu (3-5 iunie) - Cocoşul de Hurez - Târg de ceramică populară românească
Vaideeni (iunie) -Învârtita dorului -Sărbătoare folclorică păstorească
Buneşti (iunie) - Sarbatoarea capşunelui
Govora(2-3iulie) -Florile Govorei
Bujoreni(iulie) - Rapsodia plaiului vâlcean
Ramnicu Valcea (august) - Cântecele Oltului - Manifestare folclorică interjudeţeană cu participare internatională
Băbeni (septembrie) - La izvorul fermecat Tetoiu (octombrie) - Culesul viilor Drăgăşani (octombrie) - Festivalul viei şi vinului
Creţeni (octombrie) - Strugurelul de aur
Ioneşti (octombrie) - Toamna merelor - Sărbătoarea pomicultorilor
Oteşani (octombrie) - Cântecul Luncavăţului
Malaia (decembrie) - Flori dalbe - Concurs al obiceiurilor de iarnă
în Ţara Loviştei - Bărbăteşti- (decembrie) - Festivalul "Gheorghe Bobei"

[ Inapoi ]